Jurnalul unui burlac -Conversații cu mama- Mihai și Emilia Bendeac

 Titlu: Jurnalul unui burlac -Conversații cu mama- 

 

 Autori: Mihai și Emilia Bendeac

 

 Editură: Bookzone

 

 An apariție: 2020

 

 Nr. de pagini: 319

 

 Rating: 5/5 

 

 „Jurnalul unui Burlac. Conversații cu mama” este biografia vibrantă a uneia dintre cele mai cunoscute persoane publice din România, Mihai Bendeac. Umorul său unic și scrierea plină de emoție te vor însoți pagină cu pagină, încât vei uita că ții în mână o carte și ți-l vei imagina pe Mihai pe scenă, povestindu-ți emfatic episoade din viața sa. Întâmplările pe care a ales să le publice se desprind deseori de normalitate, indicând o sinceritate dusă la extrem și o creativitate debordantă. Mihai Bendeac te va uimi prin subiectele abordate și prin limpezimea gândirii sale. Vei descoperi că perspectiva sa de scriitor este deopotrivă brutală, comică și emoționantă. Cu toate acestea, ultimul cuvânt îl are mereu... mama.''

Nu stiu de ce îmi este așa de greu să încep să vă vorbesc despre carte, știu că întreaga poveste, sau mai bine zis, povești, ce sunt relatate în carte se bazează pe o realitate, pe o întreagă activitate a autorului, care m-a făcut să-l îndrăgesc si mai mult.

Cartea  „Jurnalul unui Burlac. Conversații cu mama” mi-a arătat o altă față a lui Bendeac, o față ce nu e prezentă pe micile ecrane, care se bazează pe o adevărată aventură constantă, pe care autorul o relatează într_un mod deosebit în cele peste 300 de pagini.

Cu toate că m-am bucurat de fiecare poveste, un capitol mi-a rămas întipărit în minte, fiind vorba de "Mirosul prafului de șcenă...(despre Burnout și celebritate", unde autorul relatează atât de frumos trăirile sale în concordanță cu teatrul. Vreau să vă redau și un fragment ce m_a făcut curios de întrega istorie a teatrului românesc: "Când am ajuns în anul IV la Casandra (care astăzi, din păcate, și consider asta o climă, nu mai există), Ceea ce s-a întâmplat acolo cu generația mea, o generație care conțineau concentrație de talent aproape ireală, e greu de transpus în cuvinte pe o foaie. Ce să vă spun? Că oamenii dădeau buluc să ne vadă? Că am avut, într-o seară, când jucam “O noapte furtunoasă”, oamenii care nu au prins loc în sală și au stat afară, ascultând spectacolul cum puteau, fără să îl vadă? Îmi vine să plâng când mă gândesc . generația mea a creat acolo o emulație pe care nu vi-o puteți imagina. Erau spectacole la care se stătea câte doi pe un scaun și în picioare. Ce atmosferă... Și cum mirosea acolo. A teatru. A lemn vechi. A istorie. Scriind, în clipa asta, realizezi că a fost cel mai frumos an din viața mea."

Cartea a avut și câteva puncte ce au fost duse spre extrem, puncte ce nu m-au impresionat deoarece nu am rezonat eu cu subiectul abordat. Mă simt mai matur, nu știu de ce, e un sentiment pe care l-am avut de la începutul cărții, până la final. Probabil că atitudinea autorului, respectiv deciziile luate de către acesta m-au făcut să realizez anumite lucruri, am încercat să extrag informații utile, care să-mi fie de folos pe viitor.

Stilul de scriere m-a uimit din nou, nu au fost descrieri inutile, cu toate că singurele dialoguri erau cele dintre Bendeac și mama sa, Emilia. Aceste dialoguri sunt prezente spre finalul fiecărui capitol, unde cei doi discută pe baza subiectelor ce au fost menționate si dezvoltate de către autor. De multe ori, aceste dialoguri erau foarte amuzante și, pe lângă faptul că unele situații nu au fost dintre cele mai bune, umorul presărat a mai aplatizat tristețea.

Vă recomand cu drag cartea, mai ales dacă sunteți pasionați de biografii actuale și pline de umor. Cartea se poate achiziționa de aici.